RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

recondiționa vt [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 854 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: re¹- + condiționa] 1 (Teh) A readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare. 2 (Pex) A repara (un obiect de uz curent).

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re¹- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

RECONDIȚIONA, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.

RECONDIȚIONA vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].

RECONDIȚIONA vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)

A RECONDIȚIONA ~ez tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa

recondiționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 recondiționează; conj. prez. 1 sg. să recondiționez, 3 să recondiționeze

recondiționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționează

recondiționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționez, 3 sg. și pl. recondiționează; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționeze