opțiuni
  • info

11 definiții pentru recompunere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECOMPUNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

recompunere sf [At: VIANU, A. P. 101 / Pl: ~ri / E: recompune] Reconstituire a unui obiect, structură etc. din elementele în care a fost descompus. corectat(ă)

RECOMPUNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – V. recompune.

RECOMPUNERE, recompuneri, s. f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei.

RECOMPUNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune].

*recompozițiúne f. (re- și comp-). Acțiunea de a recompune. Lucru recompus. – Și -íție și recompúnere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recompunere s. f., g.-d. art. recompunerii; pl. recompuneri

recompunere s. f., g.-d. art. recompunerii; pl. recompuneri

recompunere s. f. compunere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMPUNERE s. 1. v. reconstituire. 2. (FIZ.) (înv.) recompoziție. (~ luminii.)

RECOMPUNERE s. 1. întregire, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.) 2. (FIZ.) (înv.) recompoziție. (~ luminii.)

Intrare: recompunere
recompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recompunere
  • recompunerea
plural
  • recompuneri
  • recompunerile
genitiv-dativ singular
  • recompuneri
  • recompunerii
plural
  • recompuneri
  • recompunerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recompunere, recompunerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi recompune DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.