11 definiții pentru reclamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. 1. Activitate (comercială) prin care se urmărește, pe calea publicității (prin tipărituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, câștigarea interesului public asupra anumitor mărfuri, a unor cărți, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Răspândire de informații elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicație), afiș, placardă, panou, prospect etc. prin care se face reclamă (1). – Din fr. réclame, germ. Reklame.

RECLÁMĂ, reclame, s. f. Placardă, afiș, anunț în presă etc., care se folosește pentru a atrage atenția publicului asupra unui produs industrial, a unei cărți, a unui spectacol etc. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I 13. «La noi e ocupat tot locul: Avem pe zi o deraiere, cinci sinucideri, șase drame Și alte multe catastrofe, iar restul plin tot de reclame, Unde mai vrei să aflu spațiu să te plasez pe dumneata!». ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. ♦ Răspîndire de informații elogioase (despre cineva sau ceva) cu scopul de a-i crea renume sau popularitate; (concretizat) publicație, articol prin care se face aceasta. Cu toată reclama, conferințele au trebuit să înceteze, pentru cuvîntul foarte puternic că nu mai veneau auditori. VLAHUȚĂ, O. A. 219.

RECLÁMĂ s.f. Articol mic înserat într-o publicație prin care se recomandă publicului un produs industrial, o carte, un spectacol etc. ♦ Recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ♦ Totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. [< fr. réclame, cf. germ. Reklame].

RECLÁMĂ s. f. 1. recomandare, prezentare cu ajutorul publicității sau al altor mijloace a unui spectacol etc. ◊ totalitatea mijloacelor prin care se prezintă și se popularizează un produs, o carte etc. 2. articol mic inserat într-o publicație pentru reclamă (1). (< fr. réclame)

RECLÁMĂ ~e f. 1) Publicitate realizată pe diverse căi (anunțuri, în publicații, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului față de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicație, afiș, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face această publicitate. 3) Prezentare elogioasă și exagerată a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. réclame, germ. Reklame

reclamă f. articolaș într’un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț, etc.

*reclámă f., pl. e (fr. réclame, d. réclamer, a reclama, după engl. to reclaim, care în Statele Unite are înț. de „a atrage atențiunea”). Anunț tipărit într’un ziar saŭ afipt pe vre-un zid p. a recomanda cumpărătorilor un articul comercial, o carte, un candidat la alegerĭ ș. a.: reclama e sufletu comercĭuluĭ, negustoru trebuĭe să facă reclamă mărfiĭ.

afíș-reclámă s. n. Afiș cu rol de reclamă ◊ „Privind afișele-reclamă pentru filmul «Albă ca zăpada și cei șapte saltimbanci» [...] ești tentat să crezi că o vei vedea pe Caterina Valente.” Cont. 2 IX 66 p. 5; v. și Sc. 16 XI 64 p. 4 (din afiș + reclamă)

om-reclámă s. m. Om care poartă reclame atât pe spate, cât și pe piept ◊ „Om-sandviș. Strada aleargă înaintea omului-sandviș. Cu priviri obosite, el privește vitrinele înghețate [...] Omul-reclamă se grăbește.” Gaz. lit. 16 II 61 p. 5 //din om + reclamă//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reclámă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclámei; pl. recláme

reclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. reclámei; pl. recláme

Intrare: reclamă
  • silabație: -cla-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recla
  • reclama
plural
  • reclame
  • reclamele
genitiv-dativ singular
  • reclame
  • reclamei
plural
  • reclame
  • reclamelor
vocativ singular
plural