18 definiții pentru recidivă
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.
recidivă sf [At: CORNEA, E. I, 68/20 / V: (înv) ~iti~, reți~, rețed~, rețidiv sn / Pl: ~ve / E: fr récidive, ger Rezidiv(e)] 1 (Med) Reapariție a unei boli după vindecare Si: (înv) recădere (2). 2 Săvârșire de către aceeași persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. 3 (Pex) Repetare de către cineva a unei greșeli, a unei vini, a unei fapte condamnabile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. Săvârșire de către aceeași persoană a unei noi infracțiuni. 2. (Med.), Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic; recădere. – Din fr. récidive.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RECIDIVĂ, recidive, s. f. 1. (Jur.) Repetare a unei infracțiuni pentru care a suferit anterior o condamnare. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Fig. «N-o să mai iubesc», zisese Biata-mi inimă naivă. Dar văzîndu-te pe tine, A căzut în recidivă. TOPÎRCEANU, B. 56. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli după o vindecare aparentă. După destulă vreme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din fericire, moartea. CARAGIALE, N. S. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECIDIVĂ s.f. 1. Repetare a aceluiași delict, a aceleași crime. 2. (Med.) Reapariție, revenire a unei boli. [< fr. récidive, cf. lat. recidivus – care cade în aceeași greșeală].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECIDÍVĂ s. f. 1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire. 2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni. (< fr. récidive)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECIDÍVĂ ~e f. 1) jur. Infracțiune comisă de o persoană condamnată anterior. 2) med. Reapariție a unei boli după vindecare. /<fr. récidive, germ. Rezidiv(e)
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recidivă f. 1. recădere în acelaș delict, în aceeaș crimă: recidiva atrage o agravațiune a pedepsei; 2. Med. revenirea unei boale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recidívă f., pl. e (mlat. recidiva, fem. d. cl. recidivus, d. recidere, a recădea, d. cádere, a cădea). Comiterea din noŭ a alteĭ greșelĭ: recidiva atrage o pedeapsă maĭ gravă, a cădea în recidivă. Med. Revenirea uneĭ boale: canceru are numeroase recidive.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
recitivă sf vz recidivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rețedivă sf vz recidivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rețidiv sn vz recidivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rețidivă sf vz recidivă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recidivă s. f., g.-d. art. recidivei; pl. recidive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECIDIVĂ s. (MED.) (livr.) reșută, (înv.) recădere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECIDIVĂ s. (MED.) (înv.) recădere.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
recidivă, recidivesubstantiv feminin
- 1. Săvârșire de către o persoană, în anumite condiții, a unei noi infracțiuni pentru care legea penală prevede pedepse privative de libertate. DEX '09 DLRLC DN
- După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
- «N-o să mai iubesc», zisese Biata-mi inimă naivă. Dar văzîndu-te pe tine, A căzut în recidivă. TOPÎRCEANU, B. 56. DLRLC
-
- 2. Reapariție, revenire a unei boli după ce aceasta s-a vindecat clinic. DEX '09 DLRLC DN
- După destulă vreme de mizerie, a venit recidiva și apoi, din fericire, moartea. CARAGIALE, N. S. 25. DLRLC
-
etimologie:
- récidive DEX '09 DEX '98 DN