6 definiții pentru rechiziționare
Explicative DEX
RECHIZIȚIONARE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.
RECHIZIȚIONARE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. rechiziționa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECHIZIȚIONARE, rechiziționări, s. f. Acțiunea de a rechiziționa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECHIZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < rechiziționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rechiziționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționării; pl. rechiziționări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rechiziționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. rechiziționării; pl. rechiziționări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rechiziționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. rechiziționării; pl. rechiziționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rechiziționare
rechiziționare substantiv feminin
- silabație: -ți-o-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rechiziționare, rechiziționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- rechiziționa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.