opțiuni
  • info

14 definiții pentru raționa (raționaliza)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAȚIONA2, raționez, vb. I. Tranz. A face rații; a raționaliza (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationner, it. razionare.

RAȚIONA2, raționez, vb. I. Tranz. A face rații; a raționaliza (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. rationner, it. razionare.

raționa2 vt [At: ȘĂINEANU / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr rationner, it razionare] 1 A raționaliza (2). 2 (Mat) A raționaliza (3).

RAȚIONA, raționez, vb. I. 1. Intranz. A gîndi; a gîndi bine, logic, a judeca rațional. 2. Tranz. A raționaliza (2).

RAȚIONA1 vb. I. 1. intr. A judeca, a gîndi rațional. 2. tr. (Rar) A raționaliza. [Pron. -ți-o-. / cf. rațiune, după it. razionare, fr. raisonner].

RAȚIONA2 vb. I. tr. A raționaliza. [Pron. -ți-o-. / < fr. rationner, it. razionare].

RAȚIONA vb. I. intr. a judeca, a gândi rațional. II. tr. a raționaliza. (după fr. raisonner)

A RAȚIONA2 ~ez tranz. (materiale, produse etc.) A împărți în rații; a raționaliza. [Sil. -ți-o-] /Din rațiune

raționà v. 1. a se servi de rațiune spre a cunoaște și judeca ceva; 2. a repartiza (în timp de răsboiu) proviziunile sau combustibilul.

raționéz v. intr. (d. rațiune; it. ragionare, fr. raisonner și rationner). Judec, apreciez: a raționa bine. Fac obĭecțiunĭ în loc să ascult ordinele saŭ mustrările: copiiĭ nu trebuĭe să raționeze. V. tr. Supun raționamentuluĭ, calculez: acest actor îșĭ raționează bine rolurile. Daŭ cu rațiunea (cu porția) ca să nu se consume prea răpede alimentele ș. a. (ca’n timp de războĭ): a raționa pînea. Supun regimuluĭ raționăriĭ: a raționa țara, un bolnav (ca să nu mănînce prea mult).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. raționez, 3 raționează; conj. prez. 1 sg. să raționez, 3 să raționeze

raționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 raționează

raționa (a gândi logic, a raționaliza) vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. raționez, 3 sg. și pl. raționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAȚIONA vb. a raționaliza. (A ~ consumul de petrol.)

RAȚIONA vb. a raționaliza. (A ~ consumul de petrol.)

Intrare: raționa (raționaliza)
  • silabație: ra-ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • raționa
  • raționare
  • raționat
  • raționatu‑
  • raționând
  • raționându‑
 singular plural
  • raționează
  • raționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • raționez
 (să)
  • raționez
  • raționam
  • raționai
  • raționasem
a II-a (tu)
  • raționezi
 (să)
  • raționezi
  • raționai
  • raționași
  • raționaseși
a III-a (el, ea)
  • raționează
 (să)
  • raționeze
  • raționa
  • raționă
  • raționase
plural I (noi)
  • raționăm
 (să)
  • raționăm
  • raționam
  • raționarăm
  • raționaserăm
  • raționasem
a II-a (voi)
  • raționați
 (să)
  • raționați
  • raționați
  • raționarăți
  • raționaserăți
  • raționaseți
a III-a (ei, ele)
  • raționează
 (să)
  • raționeze
  • raționau
  • raționară
  • raționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raționa, raționezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.