11 definiții pentru rastel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. – Din it. rastello, germ. Rastel.

rastel sn [At: DDRF / Pl: ~e, ~uri / E: it rastello, ger Rastel] 1 Suport făcut din bare de lemn sau de metal, servind la susținerea sau rezemarea unor obiecte. 2 Subansamblu al unor mașini de filat sau de răsucit fire textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate acestea.

RASTÉL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.

RASTÉL, rastele, s. n. Suport făcut din bare paralele de lemn sau de metal pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vînătoare. CĂLINESCU, E. O. I 111.

RASTÉL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum].

RASTÉL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel)

RASTÉL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. și rastele] /<it. rastello, germ. Rastel

*rastél n., pl. e (it. rastello, rastrello și rastrelliera, id.). Rezemătoare de puștĭ, carabine și lăncĭ în cazarmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!rastél (suport) s. n., pl. rastéle

rastél s. n., pl. rastéle /rastéluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rastél (rastéluri), s. n. – Suport, întăritură. – Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă der. direct din lat. rastĕllus (Philippide, Principii, 490, cf. Densusianu, Filologie, 448.

Intrare: rastel
rastel1 (pl -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rastel
  • rastelul
  • rastelu‑
plural
  • rastele
  • rastelele
genitiv-dativ singular
  • rastel
  • rastelului
plural
  • rastele
  • rastelelor
vocativ singular
plural
rastel2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rastel
  • rastelul
  • rastelu‑
plural
  • rasteluri
  • rastelurile
genitiv-dativ singular
  • rastel
  • rastelului
plural
  • rasteluri
  • rastelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rastel

  • 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vînătoare. CĂLINESCU, E. O. I 111.
      surse: DLRLC
  • 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: