opțiuni
  • info

12 definiții pentru rastel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RASTEL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. – Din it. rastello, germ. Rastel.

rastel sn [At: DDRF / Pl: ~e, ~uri / E: it rastello, ger Rastel] 1 Suport făcut din bare de lemn sau de metal, servind la susținerea sau rezemarea unor obiecte. 2 Subansamblu al unor mașini de filat sau de răsucit fire textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate acestea.

RASTEL, rastele, s. n. 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini1. [Pl. și: rasteluri] – Din it. rastello, germ. Rastel.

RASTEL, rastele, s. n. Suport făcut din bare paralele de lemn sau de metal pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vînătoare. CĂLINESCU, E. O. I 111.

RASTEL s.n. Suport pe care se reazemă arme, schiuri etc. [Pl. -le, -luri. / < it. rastello, germ. Rastel cf. lat. rastellum].

RASTEL s. n. suport compartimentat pe care se reazemă arme, schiuri, biciclete etc. (< it. rastello, germ. Rastel)

RASTEL ~uri n. Suport compartimentat de care se reazemă anumite obiecte (arme, schiuri, biciclete etc.). [Pl. și rastele] /<it. rastello, germ. Rastel

*rastél n., pl. e (it. rastello, rastrello și rastrelliera, id.). Rezemătoare de puștĭ, carabine și lăncĭ în cazarmă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rastel (suport) s. n., pl. rastele

!rastel (suport) s. n., pl. rastele

rastel s. n., pl. rastele /rasteluri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rastel (rasteluri), s. n. – Suport, întăritură. – Var. răstel. It. rastello, cf. sp. rastel (Scriban). Nu este posibilă der. direct din lat. rastĕllus (Philippide, Principii, 490, cf. Densusianu, Filologie, 448.

Intrare: rastel
rastel1 (pl -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rastel
  • rastelul
  • rastelu‑
plural
  • rastele
  • rastelele
genitiv-dativ singular
  • rastel
  • rastelului
plural
  • rastele
  • rastelelor
vocativ singular —
plural —
rastel2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rastel
  • rastelul
  • rastelu‑
plural
  • rasteluri
  • rastelurile
genitiv-dativ singular
  • rastel
  • rastelului
plural
  • rasteluri
  • rastelurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rastel, rastelesubstantiv neutru

  • 1. Suport compartimentat, făcut din bare de lemn sau de metal, pentru păstrarea armelor, a schiurilor, a bicicletelor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vînătoare. CĂLINESCU, E. O. I 111. DLRLC
  • 2. Subansamblu al unor mașini de filat și al mașinilor de răsucit firele textile având rolul de a susține materialul cu care sunt alimentate aceste mașini. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.