9 definiții pentru raportare
Explicative DEX
RAPORTARE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta. – V. raporta.
RAPORTARE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta. – V. raporta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
raportare sf [At: POLLZIJ / Pl: ~tări / E: raporta] 1-2 Prezentare, în scris sau oral, a unui raport (1, 5) (cu caracter oficial). 3 Aducere la cunoștința cuiva a unui lucru. 4 Stabilire a unui raport (8) între două (sau mai multe) noțiuni, obiecte, fenomene. 5 (Rar) Comparare (1). 6 Reprezentare grafică pe un plan, la o anumită scară, a elementelor unei ridicări de teren sau a anumitor figuri geometrice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAPORTARE, raportări, s. f. Faptul de a (se) raporta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAPORTARE s.f. Acțiunea de a (se) raporta și rezultatul ei. [< raporta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
raportare s. f., g.-d. art. raportării; pl. raportări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
raportare s. f., g.-d. art. raportării; pl. raportări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
raportare s. f., g.-d. art. raportării; pl. raportări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RAPORTARE s. v. referire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RAPORTARE s. referință, referire, (înv.) provocare. (Fără nici o ~ la...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
raportare, raportărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) raporta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: referire
etimologie:
- raporta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.