9 definiții pentru ranfort


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. – Din fr. renfort.

RANFÓRT, ranforturi, s. n. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora. – Din fr. renfort.

ranfort sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: fr renfort] Element de construcție constituit dintr-una sau mai multe bare de oțel, destinat să asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic.

RANFÓRT, ranforturi, s. n. (Franțuzism) Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții.

RANFÓRT s.n. Întăritură (formată din una sau mai multe piese) care susține o (parte de) construcție. [Pl. -uri, (s.m.) -rți. / < fr. renfort].

RANFÓRT s. n. element de construcție format din una sau mai multe bare, destinat a asigura rigiditatea transversală a unui pod metalic etc. (< fr. renfort)

RANFÓRT ~uri n. Element de rezistență, format din una sau mai multe bare de metal, care servește la întărirea unei construcții. /<fr. renfort


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RANFÓRT 1. Element de construcție alcătuit din una sau din mai multe bare de oțel profilat, destinat să asigure rigiditatea transversală a unui pod metalic. 2. Fiecare dintre nervurile unei pile înalte de beton armat, care asigură rigiditatea acesteia.

Intrare: ranfort
ranfort1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ranfort
  • ranfortul
  • ranfortu‑
plural
  • ranforturi
  • ranforturile
genitiv-dativ singular
  • ranfort
  • ranfortului
plural
  • ranforturi
  • ranforturilor
vocativ singular
plural
ranfort2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ranfort
  • ranfortul
  • ranfortu‑
plural
  • ranforți
  • ranforții
genitiv-dativ singular
  • ranfort
  • ranfortului
plural
  • ranforți
  • ranforților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ranfort

  • 1. Piesă sau ansamblu de piese care servesc pentru a întări o construcție sau anumite părți ale unei construcții, asigurând rigiditatea acestora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: