26 de definiții pentru ramă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ra1 sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ram sn / Pl: ~me, (reg) rămi, -muri, rămuri / E: ger Rahmen (dal Rahme)] 1 Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, o oglindă, un tablou. 2 (Pex) Tablou. 3 (Pex) Fotografie înrămată. 4 (Fig) Delimitare în formă de ramă (1) a unui spațiu. 5 (Irn; îs) Bun de pus în ~ Urât. 6 (Irn; îas) Necorespunzător. 7 Schelet de formă și mărimi diferite, în care se fixează ceva. 8 (Trs) Jugul joagărului. 9 (Prc) Părțile ramei (8). 10 (Reg) Lemnul de la marginea plutei. 11 (Reg) Marginea covorului. 12 (Reg; îf ram) Borul pălăriei. 13 Fâșie de piele flexibilă și groasă, cusută pe marginea încălțămintei, servind la fixarea tălpii de față.

ra2 sf [At: HELIADE, D. J. 117/26 / Pl: ~me / E: fr rame] 1 Vâslă. 2 (Îe) A trage la ~ (sau la ~me) A vâsli.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord. – Din fr. rame.

RÁMĂ2, rame, s. f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

RÁMĂ2, rame, s. f. (Franțuzism) Vîslă.

RÁMĂ1, rame, s. f. 1. Cadru format din bare de lemn, metal etc., simple sau ornamentate, cu care se încadrează o fotografie, o oglindă, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. El privea spre zîmbitoarea frumusețe din ramă. SADOVEANU, P. S. 201. Cel din urmă tablou, pus în alt perete, lîngă o oglindă cu ramă de nuc, înfățișează o luptă. BASSARABESCU, V. 40. ◊ Fig. Ce tînăr și ce vesel e codrul... Trunchiurile albe sclipesc în rama umbrei. PĂUN-PINCIO, P. 60. 2. Schelet (de forme, mărimi și materiale diferite) în care se fixează ceva. Ramă de gherghef. Ramă de faguri.Atunci, pe nasu-i respectabil, o clipă încălecă o păreche de ochelari rotunzi cu ramă neagră. SADOVEANU, E. 126. Un fulger scăpără și o fereastră își lumină rama. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. ◊ Ramă de format = ramă de lemn sau de metal în care se fac în turnătorie formele. 3. Fîșie de piele flexibilă și groasă, cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de fețe.

RÁMĂ s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].

RÁMĂ1 s. f. vâslă. (< fr. rame)

RÁMĂ2 s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)

rámă s. f. (transp.) Șir de vagoane cu autonomie de mers legate unul de altul ◊ „Intervalul de 15 minute între rame ni s-a părut puțin cam mare [...]” R.l. 24 IX 93 p. 16 (din fr. rame; DN, DEX – alte sensuri)

RÁMĂ ~e f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care servește la îmbinarea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)

ramă f. cadră, pervaz. [Rus. RAMA (din nemț. Rahmen)].

1) *rámă f., pl. e (fr. rame, d. ramer, lat. *remare, it. remare, a vîsli). Mar. Lopată de mînat luntrea. V. opacină.

2) *rámă f., pl. e (d. germ. rahmen, cadru). Cadru, pervaz: rama unuĭ tabloŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rámă s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

rámă (cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁMĂ s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. șasiu.

RA s. lopată, vîslă, (reg.) băbaică, opacă, opacină, (Bucov., Transilv. și Ban.) șuflă. (Ambarcație cu ~e.)

RA s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. cadru, cercevea, toc. (~ de fereastră.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rámă (ráme), s. f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s. m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s. f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÁMĂ1 (< germ.) s. f. 1. Cadru de lemn, de metal, de ceramică, simplu sau ornamentat, cu contur diferit (poligonal sau curb), care protejează, susține o placă, un geam, marginile unui obiect (ex. ale unei oglinzi), care menține o pânză întinsă. 2. Fâșie de piele flexibilă, cusută pe marginea încălțămintei, care fixează talpa.

RÁMĂ2 (< fr.) s. f. Vâslă manevrată pe un singur bord.

RÁMĂ3 (< fr.) s. f. Garnitură de vagoane de metrou.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.

Intrare: ramă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ra
  • rama
plural
  • rame
  • ramele
genitiv-dativ singular
  • rame
  • ramei
plural
  • rame
  • ramelor
vocativ singular
plural