9 definiții pentru raglan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAGLÁN, raglane, s. n. 1. Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croială. – Din fr. raglan.

RAGLÁN, raglane, s. n. 1. Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului. 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croială. – Din fr. raglan.

raglan sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr raglan] 1 Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului. 2 Palton sau pardesiu cu o croială raglan (1).

RAGLÁN, raglane, s. n. Pardesiu sau palton cu o croială specială, cu mîneca pornind de sub guler; croiala specială a acestui palton sau pardesiu.

RAGLÁN s.n. 1. Croială specială pentru paltoane și pardesie, caracterizată prin aceea că mâneca pornește chiar de sub guler. 2. Pardesiu sau palton cu asemenea croială. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. raglan, cf. Lord Raglan – general englez].

RAGLÁN s. n. croială specială pentru paltoane și pardesie, la care mâneca pornește chiar de sub guler. ◊ pardesiu sau palton cu asemenea croială. (< fr. raglan)

RAGLÁN ~e n. 1) Croială specială a unor elemente vestimentare, la care partea superioară a mânecii începe de sub guler. 2) Haină cu asemenea croială. [Sil. -glan] /<fr. raglan


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raglán (ra-glan) s. n., pl. ragláne

raglán s. n. (sil. -glan), pl. ragláne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RAGLAN [ræglən], Fitzroy James Henry Somerset (1788-1855), ofițer englez. S-a distins în Războiul Crimeii (1853-1856). Numele este asociat unei anumite croieli a mânecii pe care a imaginat-o pentru a-și masca amputarea brațului pierdut în bătălia de la Waterloo.

Intrare: raglan
raglan1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: ra-glan info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raglan
  • raglanul
  • raglanu‑
plural
  • raglane
  • raglanele
genitiv-dativ singular
  • raglan
  • raglanului
plural
  • raglane
  • raglanelor
vocativ singular
plural
raglan2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raglan
  • raglanul
  • raglanu‑
plural
  • raglanuri
  • raglanurile
genitiv-dativ singular
  • raglan
  • raglanului
plural
  • raglanuri
  • raglanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

raglan

  • 1. Croială specială a unor obiecte de îmbrăcăminte, la care mâneca pornește de la răscroiala gulerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Palton sau pardesiu cu o asemenea croială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: