RADIOGENETICĂ s.f. Capitol al geneticii care studiază utilizarea radiațiilor ionizate în vederea transformării ereditare a organismelor vii cu scopul ameliorării lor. [Gen. -cii. / < fr. radiogénetique].

RADIOGENETICĂ f. Ramură a geneticii care se ocupă cu studiul influenței radiațiilor ionizante asupra eredității organismelor. [Sil. -di-o-] /radio- + genetică

RADIOGENETIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază influența radiațiilor care produc sau nu ionizarea asupra eredității organismelor. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio¹- + genetic (după engl. radiogenetic).

radiogenetic, ~ă [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: radio¹- + genetic cf eg radiogenetic] 1 sf Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante. 2 a Referitor la radiogenetică (1). 3 a De radiogenetică (1).

RADIOGENETIC, -Ă, radiogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al geneticii care studiază posibilitatea ameliorării soiurilor de plante și a raselor de animale prin radiații ionizante. 2. Adj. Referitor la radiogenetică (1), de radiogenetică (1). – Radio¹- + genetic (după engl. radiogenetic).

RADIOGENETIC, -Ă I. adj. referitor la radiogenetică. II. s. f. ramură a geneticii care studiază efectele radiațiilor ionizante asupra factorilor eredității. (< fr. radiogénétique)

radiogenetică (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiogeneticii

radiogenetică (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiogeneticii

radiogenetică s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. radiogeneticii

RADIOGENÉTICĂ (< fr., engl.) s. f. Ramură a geneticii care studiază efectele mutagene ale radiațiilor asupra genomului organismelor. Bazele acestei științe au fost puse în 1927 de geneticianul american H. J. Müller, care a obținut mutații genetice la musculița de oțet (Drosophila melanogaster) sub acțiunea razelor X.