7 definiții pentru radioconductor (pl. -oare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur.
RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
radioconductor sn [At: CADE / Pl: ~oare / E: fr radioconducteur] Corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RADIOCONDÚCTOR, radioconductoare, s. n. Aparat sau corp care devine conductor de electricitate sub influența undelor electromagnetice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCONDUCTÓR s.n. Corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. radioconducteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RADIOCONDUCTÓR s. n. corp care, sub influența undelor electromagnetice, devine conductor de electricitate. (< fr. radioconducteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
radioconductór (-di-o-) s. n., pl. radioconductoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
radioconductór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioconductoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -di-o-
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||