rachetă² sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~te / E: fr raquette] 1 Obiect de joc la tenisul de câmp sau la badminton, alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval de lemn, prevăzut cu un mâner lung, cu ajutorul căruia se lovește mingea. 2 (Rar) Paletă cu care se lovește mingea la tenisul de masă. 3 Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.

RACHETĂ, rachete, s. f. 1. Proiectil alcătuit dintr-un tub umplut cu materii explozibile colorate, care se aprind în momentul cînd tubul e aruncat dintr-un pistol special și care produc o lumină puternică pe o traiectorie întinsă; e întrebuințat la semnalizări și la focuri de artificii. Rachete sclipitoare fulgeră scurt în noapte. Răsună împușcături într-un loc sau altul. PAS, Z. III 202. În răstimpuri se înălțau în văzduh rachete orbitoare care se spărgeau deasupra satului din vale, îl luminau vreo două minute și apoi piereau. REBREANU, N. 56. Sori luminoși s-aprindeau, și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. 2. Paletă ovală cu un mîner lung alcătuită dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru de lemn, întrebuințată la jocul de tenis. O lovitură scurtă de rachetă și glasul ei anunță...: «22-20». SEBASTIAN, T. 85. ♦ Paletă ovală formată dintr-o placă de lemn acoperită cu un strat de cauciuc zimțat sau cu plută și folosită la jocul de tenis de masă. 3. Proiectil propulsat prin reacție, caracterizat prin faptul că are la bord combustibilul și oxigenul necesar putînd astfel fi utilizat și în regiunile rarefiate ale atmosferei sau în stratosferă.

RACHETĂ² s.f. Paletă de tenis formată dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ♦ (p. ext.; fig.) Persoană care practică tenisul. ♦ Paletă ovală folosită pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. [< fr. raquette, it. racchetta].

RACHETĂ² s. f. 1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval. ◊ (p. ext.) cel care practică tenisul. 2. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (< fr. raquette)

RACHETĂ² ~e f. (la tenis și la badminton) Obiect plat alcătuit dintr-o rețea de coarde fixate pe un cadru oval, prevăzut cu mâner și folosit pentru a lovi mingea. /<fr. raquette

rachetă f. 1. țeavă umplută cu pulbere nitrată și care produce la înălțare efecte speciale de lumină; 2. unealtă în jocul de-a mingea (= fr. raquette).

*rachétă f., pl. e (fr. raquette, it. racchetta, d. ar. rahat, palmă). Filcă, lopată (cu coarde la partea lată) de bătut mingea la joc (it. racchetta, germ. rakette, rus. rakéta). Artificiŭ (foc) care se suĭe la zecĭ și sute de metri și poate servi ca semnal în armată noaptea și care se aprinde pe la sărbărĭ p. distracțiunea poporuluĭ.

racletă² sf vz rachetă

rachetă s. f., g.-d. art. rachetei; pl. rachete

rachetă s. f., g.-d. art. rachetei; pl. rachete

rachetă (proiectil, aparat de zbor, obiect de sport) s. f., pl. rachete

racletă (desp. ra-cle-) s. f., g.-d. art. racletei; pl. raclete

rachetă (rachete), s. f. – Obiect de joc în tenis. Fr. raquette.

RACHÉTĂ² (< fr.) s. f. (SPORT) Paletă pentru jocul de tenis de câmp, formată dintr-un cadru de lemn de formă ovală și un mâner; pe cadrul r. este fixată o rețea de coarde întinse, confecționate din intestine de animale (de obicei de oaie), fire sintetice (nailon, capron) sau metalice. R. au greutăți diferite (pentru bărbați, femei, juniori).