10 definiții pentru rabotare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
rabotare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 197 / Pl: ~tări / E: rabota] Prelucrare prin așchiere a suprafeței unei piese, de obicei din metal, cu ajutorul rabotezei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj. Detașarea așchiilor prin rabotare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RABOTARE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RABOTARE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RABOTARE s. (TEHN.) rabotaj, rabotat. (~ unei suprafețe metalice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RABOTÁRE (< rabota) s. f. Operație de prelucrare prin așchiere a suprafețelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, în care unealta așchietoare se mișcă rectiliniu alternativ pe o direcție perpendiculară pe axa ei; rabotaj; rabotat.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rabotare, rabotărisubstantiv feminin
-
- Detașarea așchiilor prin rabotare. DLRLC
-
etimologie:
- rabota DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.