10 definiții pentru rablagit
Explicative DEX
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgit, -ă adj.] – V. rablagi.
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgit, -ă adj.] – V. rablagi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
rablagit, ~ă a [At: POPOVICI, S. E. 83 / V: răblăg~, rebleg~ / Pl: ~iți, ~e / E: rablagi] 1 (D. obiecte) Deteriorat prin uz îndelungat. 2 (D. ființe) Sleit de puteri Si: ramolit. 3 (D. ființe) Cu sănătatea zdruncinată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABLAGIT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Familiar; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) sleit de puteri, prăpădit, ramolit. – Variantă: răblăgit, -ă (CAMILAR, N. I 113, VLAHUȚĂ, O. AL. I 108) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. rablagit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. rablagit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răblăgit, ~ă a vz rablagit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reblegit, ~ă a vz rablagit corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂBLĂGIT, -Ă adj. v. ablagit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
RABLAGIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
rablagit, rablagităadjectiv
- 1. Despre obiecte: degradat, deteriorat, stricat, uzat, învechit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: degradat deteriorat stricat uzat învechit
etimologie:
- rablagi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.