9 definiții pentru rablagit răblăgit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă adj.] – V. rablagi.

RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Fam.; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) slăbit de puteri, cu sănătatea zdruncinată; ramolit. [Var.: răblăgít, -ă adj.] – V. rablagi.

rablagit, ~ă a [At: POPOVICI, S. E. 83 / V: răblăg~, rebleg~ / Pl: ~iți, ~e / E: rablagi] 1 (D. obiecte) Deteriorat prin uz îndelungat. 2 (D. ființe) Sleit de puteri Si: ramolit. 3 (D. ființe) Cu sănătatea zdruncinată.

RABLAGÍT, -Ă, rablagiți, -te, adj. (Familiar; despre obiecte) Învechit, uzat, deteriorat; (despre ființe) sleit de puteri, prăpădit, ramolit. – Variantă: răblăgit, -ă (CAMILAR, N. I 113, VLAHUȚĂ, O. A. II 108) adj.

RĂBLĂGÍT, -Ă adj. v. rablagit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RABLAGÍT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, ramolit, senil, stricat, uzat.

rablagit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. RAMOLIT. SENIL. STRICAT. UZAT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rablagit, -ă, rablagiți, -te adj. 1. (d. lucruri) stricat; uzat 2. (d. ființe) sleit de puteri; cu sănătatea zdruncinată; ramolit

Intrare: rablagit
rablagit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rablagit
  • rablagitul
  • rablagitu‑
  • rablagi
  • rablagita
plural
  • rablagiți
  • rablagiții
  • rablagite
  • rablagitele
genitiv-dativ singular
  • rablagit
  • rablagitului
  • rablagite
  • rablagitei
plural
  • rablagiți
  • rablagiților
  • rablagite
  • rablagitelor
vocativ singular
plural
răblăgit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răblăgit
  • răblăgitul
  • răblăgitu‑
  • răblăgi
  • răblăgita
plural
  • răblăgiți
  • răblăgiții
  • răblăgite
  • răblăgitele
genitiv-dativ singular
  • răblăgit
  • răblăgitului
  • răblăgite
  • răblăgitei
plural
  • răblăgiți
  • răblăgiților
  • răblăgite
  • răblăgitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rablagit răblăgit

etimologie:

  • vezi rablagi
    surse: DEX '98 DEX '09