7 definiții pentru rabata rabate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre.

RABATÁ, rabatez, vb. I. Tranz. (Mat.) 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte situate în planul figurii. 2. A lăsa în jos; a îndoi, a plia. [Var.: rabáte vb. III] – Din fr. rabattre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*rabatá/rabáte (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. rabateáză/rabate

RABATÁ vb. tr. 1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia. (< fr. rabattre)

RABÁTE vb. III v. rabata.

RABÁTE vb. III v. rabata.

RABÁTE vb. III. tr. 1. A roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție. 2. A lăsa în jos; a îndoi; a plia. [< fr. rabattre].

rabatá vb., ind. prez. 1 sg. rabatéz, 3 sg. și pl. rabateáză

rabatá vb. I A lăsa în jos, a plia, a îndoi ◊ „Spătarul scaunului poate fi reglat în înălțime, adâncime sau poate fi rabatat. R.l. 9 IV 84 p. 5 (cf. fr. rabattre)

Intrare: rabata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rabata
  • rabatare
  • rabatat
  • rabatatu‑
  • rabatând
  • rabatându‑
singular plural
  • rabatea
  • rabatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rabatez
(să)
  • rabatez
  • rabatam
  • rabatai
  • rabatasem
a II-a (tu)
  • rabatezi
(să)
  • rabatezi
  • rabatai
  • rabatași
  • rabataseși
a III-a (el, ea)
  • rabatea
(să)
  • rabateze
  • rabata
  • rabată
  • rabatase
plural I (noi)
  • rabatăm
(să)
  • rabatăm
  • rabatam
  • rabatarăm
  • rabataserăm
  • rabatasem
a II-a (voi)
  • rabatați
(să)
  • rabatați
  • rabatați
  • rabatarăți
  • rabataserăți
  • rabataseți
a III-a (ei, ele)
  • rabatea
(să)
  • rabateze
  • rabatau
  • rabata
  • rabataseră
verb (VT606)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rabate
  • rabatere
  • rabătut
  • rabătutu‑
  • rabătând
  • rabătându‑
singular plural
  • rabate
  • rabateți
  • rabăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rabat
(să)
  • rabat
  • rabăteam
  • rabătui
  • rabătusem
a II-a (tu)
  • rabați
(să)
  • rabați
  • rabăteai
  • rabătuși
  • rabătuseși
a III-a (el, ea)
  • rabate
(să)
  • raba
  • rabătea
  • rabătu
  • rabătuse
plural I (noi)
  • rabatem
(să)
  • rabatem
  • rabăteam
  • rabăturăm
  • rabătuserăm
  • rabătusem
a II-a (voi)
  • rabateți
(să)
  • rabateți
  • rabăteați
  • rabăturăți
  • rabătuserăți
  • rabătuseți
a III-a (ei, ele)
  • rabat
(să)
  • raba
  • rabăteau
  • rabătu
  • rabătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)