11 definiții pentru rașpel (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe care au dinți izolați, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice. Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)

RÁȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.

RAȘPEL s. (TEHN.) (reg.) rașpalău, răzălău.

Intrare: rașpel (pl. -e)
rașpel (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpel
  • rașpelul
  • rașpelu‑
plural
  • rașpele
  • rașpelele
genitiv-dativ singular
  • rașpel
  • rașpelului
plural
  • rașpele
  • rașpelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)