3 definiții pentru răzbubuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzbubuit1 sn [At: REBREANU, NUV. 266 / Pl: ~uri / E: răzbubui] (Rar) Bubuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzbubuít s. n., pl. răzbubuíturi

răzbubuít s. n., pl. răzbubuíturi

Intrare: răzbubuit (s.n.)
răzbubuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbubuit
  • răzbubuitul
  • răzbubuitu‑
plural
  • răzbubuituri
  • răzbubuiturile
genitiv-dativ singular
  • răzbubuit
  • răzbubuitului
plural
  • răzbubuituri
  • răzbubuiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)