9 definiții pentru războitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

războitor, ~oare smf, a [At: AR (1829), 272/40 / S și: răsb~ / Pl: ~i / E: război3 + -tor] 1-2 (Înv) (Persoană) care se războiește (1).

RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj. (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.

RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj. (Înv.) Care se războiește, care poartă război1. [Pr.: -bo-i-] – Război3 + suf. -tor.

RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj. Care se războiește. Porneau ca niște oști războitoare și, după ce vărsau cu bucurie sîngele animalelor necuvîntătoare, desfundau buțile cu vin și începeau niște chefuri ca în vremurile cele mari. SADOVEANU, O. V 572. Culmele cele coprinse de oștile războitoare. ODOBESCU, S. III 596. Se numiră... parlamentari din ambele părți războitoare. BĂLCESCU, O. II 149.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

războitór (înv.) (-bo-i-) adj. m., pl. războitóri; f. sg. și pl. războitoáre

războitór adj. m. (sil. -bo-i-), pl. războitóri; f. sg. și pl. războitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBOITÓR adj., s. v. beligerant.

RĂZBOITÓR s. v. luptător, războinic.

războitor adj., s. v. BELIGERANT.

războitor s. v. LUPTĂTOR. RĂZBOINIC.

Intrare: războitor
războitor adjectiv
  • silabație: -bo-i-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • războitor
  • războitorul
  • războitoru‑
  • războitoare
  • războitoarea
plural
  • războitori
  • războitorii
  • războitoare
  • războitoarele
genitiv-dativ singular
  • războitor
  • războitorului
  • războitoare
  • războitoarei
plural
  • războitori
  • războitorilor
  • războitoare
  • războitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)