12 definiții pentru răvar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂVÁR, răvare, s. n. (Reg.) 1. Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. – Et. nec. Cf. răvaș.

RĂVÁR, răvare, s. n. (Reg.) 1. Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. – Et. nec. Cf. răvaș.

răvar sn [At: JIPESCU, O. 49 / V: (reg) răbar, ~ac, ~al, ~vor, râval, rivăr / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf răvaș] 1 Bucată de lemn cu crestături adânci cu ajutorul căreia se sfărâmă cașul dospit pentru a putea fi frământat Si: (reg) crestălău, meredeu, raz1 (5), răboj (16), răzător1 (5). 2 Lemn crestat cu care, conform unei tradiții populare, sunt chinuiți câinii în anumite zile ale anului. 3 (Reg) Răboj (1). 4 (Reg) Vas de lut sau de tinichea, având fundul prevăzut cu găurele prin care se trec legumele pentru a fi făcute pireu Si: strecurătoare, (reg) ciurel (1), găurar (3), râușor (3). 5 Presă manuală care se întrebuințează la stoarcerea unturii din jumări. 6 (Reg) Vas de lemn în care ciobanii frământă brânza sau urda. 7 (Reg) Vas de lemn în care se spală carnea. 8 (Trs) Vas de pământ sau de tuci, în care se pregătesc mâncărurile Si: oală. 9 (Trs) Ghiveci de flori.

RĂVÁR, răvare, s. n. 1. Băț crestat cu care se frămîntă la stînă urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut, cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. (Regional) Ghiveci de flori. (Atestat în forma revar) Dragostea de fată-mare, Ca garoafa din revare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. – Variantă: revár s. n.

răvar n. 1. scurtătură de lemn crestat cu care se freacă brânza; 2. strecurătoare de mazăre fiartă; 3. ciubăraș de spălat carne; 4. ghiveciu de flori. [Și răvor: origină necunoscută].

răvár n., pl. e (sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge; rus. rvatĭ, vsl. rŭvati. V. uriĭoc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se frămîntă cașu ca să facĭ brînză. Bucov. Vas cu multe găurĭ saŭ strecurătoare în care se zdrobește mazărea feartă ca să ĭasă mezu și să rămîĭe cojile. Trans. Ghivecĭ, glastră, saxîĭe (oală de florĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răvár (reg.) s. n., pl. răváre

răvár s. n., pl. răváre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂVÁR s. (reg.) brânzar, creastă, crestălău, meredeu, raz, răboj, răzător. (~ pentru frământat cașul.)

RĂVÁR s. v. cratiță, ghiveci, glastră, oală, strecurătoare.

răvar s. v. CRATIȚĂ. GHIVECI. GLASTRĂ. OALĂ. STRECURĂTOARE.

RĂVAR s. (reg.) brînzar, creastă, crestălău, meredeu, raz, răboj, răzător. (~ pentru frămîntat cașul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răvár (răváre), s. n.1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș.

Intrare: răvar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răvar
  • răvarul
  • răvaru‑
plural
  • răvare
  • răvarele
genitiv-dativ singular
  • răvar
  • răvarului
plural
  • răvare
  • răvarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)