9 definiții pentru răvășel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui răvaș.Răvaș + suf. -el.

RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui răvaș.Răvaș + suf. -el.

răvășel sn [At: BIBLIA (1688), 3391/19 / Pl: ~e / E: răvaș + -el] 1 (Înv) Act (oficial sau particular) prin care se recunoaște un drept sau o stare de fapt. 2 Înștiințare. 3 Petiție. 4 (Îvr) Codicil. 5 (Hip) Scrisorică.

RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. Diminutiv al lui răvaș. Ea, cum ajunse sus, arătă un răvășel ce-i dase Prîslea. ISPIRESCU, L. 88. Știa însă să poarte galante răvășele, Ș-a nopților petreceri frumos să-nchipuiască. NEGRUZZI, S. II 238.

răvășél n., pl. e. Răvaș mic, scrisorică, bilețel. Vechĭ. Codicil.

*codicíl n., pl. e (lat. codicillus, d. codex, codice). Adaus orĭ schimbare la un testament (vechĭ catastișel orĭ răvășel).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răvășél (pop.) s. n., pl. răvășéle

răvășél s. n., pl. răvășéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂVĂȘÉL s. v. bilețel, codicil, scrisorică.

răvășel s. v. BILEȚEL. CODICIL. SCRISORICĂ.

Intrare: răvășel
răvășel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răvășel
  • răvășelul
  • răvășelu‑
plural
  • răvășele
  • răvășelele
genitiv-dativ singular
  • răvășel
  • răvășelului
plural
  • răvășele
  • răvășelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)