8 definiții pentru răsunare
Explicative DEX
RĂSUNARE, răsunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet; zgomot. – V. răsuna.
RĂSUNARE, răsunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet; zgomot. – V. răsuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsunare sf [At: GHEOARGACHI, LET. III, 318/17 / S și: răzs~ / Pl: ~nări / E: răsuna] 1 (Înv) Sunet prelung. 2 (Înv) Zgomot. 3 Sunet muzical. 4 Melodie. 5 (Fig; îvr) Izbândă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSUNARE, răsunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet, zgomot. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stînci căciule. EMINESCU, O. IV 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
răsunare (rar) s. f., g.-d. art. răsunării; pl. răsunări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răsunare (rar) s. f., g.-d. art. răsunării; pl. răsunări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsunare s. f., g.-d. art. răsunării; pl. răsunări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RĂSUNARE s. v. sunet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răsunare s. v. SUNET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
răsunare, răsunărisubstantiv feminin
-
- Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stînci căciule. EMINESCU, O. IV 134. DLRLC
-
etimologie:
- răsuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.