8 definiții pentru răsculare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.

RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) răscula și rezultatul ei; răscoală. – V. răscula.

răsculare sf [At: IST. CAROL XII, 37r/18 / S și: res~ / Pl: ~lări / E: răscula] 1 Ridicare a maselor împotriva unei nedreptăți, a exploatării etc. Si: răscoală1 (1). 2 (Fig) Indignare.

RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) răscula; răscoală, răzvrătire. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.

răsculare f. rebeliune. [V. răsculà].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsculáre (rar) s. f., g.-d. art. răsculắrii

răsculáre s. f., g.-d. art. răsculării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCULÁRE s. v. răscoală.

RĂSCULARE s. răscoală, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.)

Intrare: răsculare
răsculare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsculare
  • răscularea
plural
  • răsculări
  • răsculările
genitiv-dativ singular
  • răsculări
  • răsculării
plural
  • răsculări
  • răsculărilor
vocativ singular
plural