opțiuni
  • info

14 definiții pentru rărița

din care

Explicative DEX

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ~țez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).

RĂRIȚA, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălița vb. I.

A RĂRIȚA ~ez tranz. A ara cu rarița. /Din rariță

raliți v vz rărița

rălici v vz rărița

rălița v vz rărița

RĂLIȚA vb. I v. rărița.

rălițéz v. tr. și intr. (d. raliță). Olt. Trag cu ralița saŭ cu plugu fără trupiță (plaz) ca să răresc popușoĭu. Ar.

Ortografice DOOM

rărița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 rărițează; conj. prez. 1 sg. să rărițez, 3 să rărițeze

rărița (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițează

rărița vb., ind. prez. 1 sg. rărițez, 3 sg. și pl. rărițează

Sinonime

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

Intrare: rărița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rărița
  • rărițare
  • rărițat
  • rărițatu‑
  • rărițând
  • rărițându‑
 singular plural
  • rărițează
  • rărițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rărițez
 (să)
  • rărițez
  • rărițam
  • rărițai
  • rărițasem
a II-a (tu)
  • rărițezi
 (să)
  • rărițezi
  • rărițai
  • rărițași
  • rărițaseși
a III-a (el, ea)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărița
  • răriță
  • rărițase
plural I (noi)
  • rărițăm
 (să)
  • rărițăm
  • rărițam
  • rărițarăm
  • rărițaserăm
  • rărițasem
a II-a (voi)
  • rărițați
 (să)
  • rărițați
  • rărițați
  • rărițarăți
  • rărițaserăți
  • rărițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rărițează
 (să)
  • rărițeze
  • rărițau
  • rărițară
  • rărițaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rălița
  • rălițare
  • rălițat
  • rălițatu‑
  • rălițând
  • rălițându‑
 singular plural
  • rălițează
  • rălițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rălițez
 (să)
  • rălițez
  • rălițam
  • rălițai
  • rălițasem
a II-a (tu)
  • rălițezi
 (să)
  • rălițezi
  • rălițai
  • rălițași
  • rălițaseși
a III-a (el, ea)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălița
  • răliță
  • rălițase
plural I (noi)
  • rălițăm
 (să)
  • rălițăm
  • rălițam
  • rălițarăm
  • rălițaserăm
  • rălițasem
a II-a (voi)
  • rălițați
 (să)
  • rălițați
  • rălițați
  • rălițarăți
  • rălițaserăți
  • rălițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rălițează
 (să)
  • rălițeze
  • rălițau
  • rălițară
  • rălițaseră
rălici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raliți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rărița, rărițezverb

  • 1. A lucra pământul cu rarița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șărui
etimologie:
  • rariță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.