10 definiții pentru răposare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa.

răposare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 219r/10 / V: ~paus~, ~păos~, rep~ / Pl: (nob) ~sări / E: răposa] 1 (Înv) Odihnă. 2 Moarte. 3 (Precedat de „cea de apoi”) Odihnă veșnică.

RĂPOSÁRE s. f. Faptul de a răposa; moarte, deces.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răposáre (rar) s. f., g.-d. art. răposắrii

răposáre s. f., g.-d. art. răposării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPOSÁRE s. v. odihnă, răgaz, repaus.

RĂPOSARE s. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.)săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare,(reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș.

răposare s. v. ODIHNĂ. RĂGAZ. REPAUS.

Intrare: răposare
răposare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răposare
  • răposarea
plural
  • răposări
  • răposările
genitiv-dativ singular
  • răposări
  • răposării
plural
  • răposări
  • răposărilor
vocativ singular
plural