2 definiții pentru rămas-bun


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rămás-bún s. n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUPREMUM VALE (lat.) ultimul rămas-bun – Ovidiu, „Metamorphoseon libri,” X, 62. Act de despărțire dureroasă și definitivă de o ființă apropiată. Variantă: „Aeternum vale”.

Intrare: rămas-bun
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămas-bun
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural