25 de definiții pentru răcovină răcoină răcuină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s. f.] – Et. nec.

RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuínă, răcoínă s. f.] – Et. nec.

răcovi sf [At: CIHAC, II, 302 / V: racoimă, racoi~, rac-, racui~, răcăi~, răciuină, răciună, răcohi~, răcoi~, răcui~, răncuină, recoi~, recori-, rec~, rocori~, rocoti~, roc~, rogoi~ / Pl: ~ne / E: nct] 1 Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele și cu fructul o capsulă lunguiață, folosită în medicina populară Si: (reg) aurică, coadă (110) ~-de-găină, cuișoriță (6), ghețișoară, iarba-găinii, rocotel (2), rocoviță, roghină, scânteiuță, steluță-albă (Stellaria media). 2 Rocoțea (1) (Stellaria graminea). 3 (Reg; șîc rocoină-roșie) Scânteiuță (Anagallis caerulea). 4 (Bot; reg) Mierluță (Alsine nerva). 5 (Mun; Olt) Plantă erbacee din familia mbiaceelor, cu frunze moi și flori albe, folosită în medicina populară Si: floarea-Sfântului-Ion, sânziana (Galium rotundifolium). 6 (Reg) Busuioc-de-câmp (Galinsoga quadriradiata). 7 (Reg; șîc rocoină-grasă) Busuioc-sălbatic (Galinsoga parviflora).

RĂCOVÍNĂ ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.

răcovínă și rocovínă f., pl. e (sîrb. rus. rákovina, găoace, scoĭcă, d. rak, rac). Numele unor plante numite și: 1. merluță (álsine verna, álsine caespitosa saŭ arenaria verna), care crește pin pășunĭ petroase; 2. rocoțel (stellaria media saŭ álsine media), pe ale căreĭ semințe le caută păsările și maĭ ales găinile; 3. ochișor, scînteĭuță (anagallis arvensis). – Și -oínă.

RĂCOÍNĂ s. f. v. răcovină.

RĂCUÍNĂ s. f. v. răcovină.

ROCOÍNĂ, rocoine, s. f. Numele mai multor plante erbacee cu fructul o capsulă (Stellaria media, Alsine verna etc.). Ea la foc punea... Fir de rocoină, Măduvă de soc. COȘBUC, P. II 150. – Variante: răcoínă (ȘEZ. XV 113), răcuínă (HODOȘ, P. P. 107) s. f.

rocoină f. plantă ale cării semințe sunt mult căutate de păsări și mai cu seamă de găini (Alsine media). [Și răcoină = slav. RAKOVINA, rac și coajă de scoică].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne

răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

RĂCOVÍNĂ s. v. mierluță, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

răcovi s. v. MIERLUȚĂ. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

RĂCOVI s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scînteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.

RĂCUÍNĂ s. (BOT.; Galium rotundifolium) sânziană, (reg.) floarea-sfântului-Ion.

RĂCUI s. (BOT.; Galium rotundifolium) sînziană, (reg.) floarea-sfîntului-Ion.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răcóină1 s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele.

răcuínă, răcuine, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.); scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu, 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Var. a lui racovină (DEX, MDA); din sl. rakovina (DER).

răcuínă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensis L.) Scânteuță: „Paștem numai răcuină / Și bem apă din fântână” (Bilțiu 1990: 22). Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). – Din sl. rakovina (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂCUÍNĂ s. f. Mică plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpină fragilă, frunze verticilate și flori albe sau albe-verzui, dispuse în panicule (Galium rotundifolium). Crește în păduri.

Intrare: răcovină
răcovină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcovi
  • răcovina
plural
  • răcovine
  • răcovinele
genitiv-dativ singular
  • răcovine
  • răcovinei
plural
  • răcovine
  • răcovinelor
vocativ singular
plural
răcoină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcoi
  • răcoina
plural
  • răcoine
  • răcoinele
genitiv-dativ singular
  • răcoine
  • răcoinei
plural
  • răcoine
  • răcoinelor
vocativ singular
plural
răcuină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcui
  • răcuina
plural
  • răcuine
  • răcuinele
genitiv-dativ singular
  • răcuine
  • răcuinei
plural
  • răcuine
  • răcuinelor
vocativ singular
plural