12 definiții pentru rât (bot)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rât1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 87r/30 / V: (reg) rut / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: vsl рътъ] 1 Botul porcului. 2 (Mol) Roată1 (1). 3 (Pex) Bot (1). 4 (Reg) Cioc de pasăre Si: plisc. 5 (Prt) Gură (1). 6 (Îe) A face ~ A se obrăznici. 7 (Îae) A face nazuri. 8 (Îe) A avea (sau a fi cu) ~ A fi obraznic. 9 (Îe) A da (cuiva) peste ~ A dojeni aspru. 10 (înv) Proră.

RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. – Din sl. rŭtŭ.

RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. – Din sl. rŭtŭ.

RÂT ~uri n. Bot de porc; surlă. /<sl. rutu

rât n. botul porcului: belciug de aur la râtul porcului PANN. [Slav. RŬTŬ].

RÎT1, rîturi, s. n. Botul porcului. Porcul însă își scoase deodată rîtul din zeama de tărîțe. REBREANU, R. I 147. Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Mistreți... cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110. Belciug de aur la rîtul porcului, se zice cînd cineva dă un lucru bun cuiva care nu-l merită sau nu știe să-l prețuiască.

1) rît n., pl. urĭ (vsl. rŭtŭ, rotŭ, rît, bot). Botu porculuĭ. V. flit și teflu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rât (botul porcului, luncă) s. n., pl. râturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. și Bucov.) sfârlă. (~ al porcului.)

RÎT s. (ANAT.) bot, (reg.) flit, mordă, surlă, teflu, tic, zotcă, zurnă, (prin Transilv.) ciort, (prin Maram.) roată, (Mold. și Bucov.) sfîrlă. (~ al porcului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rît (rấturi), s. n. – Botul porcului. Sl. rŭtŭ „bot” (Cihac, II, 314; Conev 89). Este dubletul lui rît, s. n. (Trans., fînaț, pășune), care se consideră der. din mag. rét, din aceeași rădăcină sl. (Gáldi, Dict., 153), dar care poate proveni și direct din sl., cf. bg. răt „colină”, slov. rot „pășune pe o colină”, și în plus are dublul sens al lui bot.Der. rîtan (var. rătan), s. m. (grosolan, necioplit), cf. botos; rîtos, adj. (insolent, obraznic).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rât, râturi s. n. (peior.) gură.

Intrare: rât (bot)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rât
  • râtul
  • râtu‑
plural
  • râturi
  • râturile
genitiv-dativ singular
  • rât
  • râtului
plural
  • râturi
  • râturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rât (bot)

  • 1. Botul porcului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: surlă 3 exemple
    exemple
    • Porcul însă își scoase deodată rîtul din zeama de tărîțe. REBREANU, R. I 147.
      surse: DLRLC
    • Purcelul... răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC
    • Mistreți... cu rîturile întinse, cu colții ascuțiți, cu spinarea încovoiată și cu codița sumeasă dau năvală prin leasă și prin mocirlă. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Belciug de aur la râtul porcului, se zice când cineva dă un lucru bun cuiva care nu-l merită sau nu știe să-l prețuiască.
      surse: DLRLC

etimologie: