19 definiții pentru râncă

din care

Explicative DEX

RÂNCĂ, rânci, s. f. (Pop.) 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.

râncă1 sf [At: DDRF / V: (reg) rânc (Pl: râncuri), runc, (reg) rung sn / Pl: ~nci, (reg) ~nce / E: nct] 1 Organul genital al armăsarului Si: (reg) sulac, vână. 2 Vână de bou. 3 (Pex) Curea (1). 4 (Pex) Cravașă. 5 Inel făcut dintr-o curea, din râncă (2), din fier etc., cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul loitrei unui car Si: gânj, postoroncă. 6 (Reg) Lamb la căruță. 7 (Reg) Potâng la plug.

RÂNCĂ, rânci, s. f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.

RÂNCĂ ~ci f. 1) Inel sau lanț cu care se leagă leuca de carâmbul carului. 2) Vână de bou. 3) pop. Bici împletit din fâșii subțiri de piele; cravașă. /Orig. nec.

râncă f. funia cu care se leagă leuca de carâmbul carului. [Oltenește runc, Tulcea postoruncă (v. această vorbă)].

rânc2 sn vz râncă1

runc2 sn vz râncă

rung1 sn vz râncă1

RÎNCĂ, rînci, s. f. 1. Vînă de bou; p. ext. gîrbaci, cravașă. Îl bătu cu o rîncă atît de tare, încît și astăzi vînătăile stau neșterse de pe corpul bătrînului. La TDRG. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carîmbul de sus al loitrei unui car.

rîncă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. ronka, mînă). Nord. Bicĭ de vînă de boŭ. Funia saŭ brățara care maĭ înainte lega leŭca de carîmb la car (numită și salamastră). Gînj (Șez. 37, 43). V. postoroncă.

Ortografice DOOM

râncă (pop.) s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci

râncă (pop.) s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci

râncă s. f., g.-d. art. râncii; pl. rânci

Etimologice

rîncă s. f. – Inel, cerc, postoroncă, gînj. Sl. rąka „mînă” (Cihac, II, 278). Cf. rîncaci. Este dubletul lui rochiță, s. f. (sprijinul loitrei), în Trans., prin intermediul mag. rakonca (Scriban). – Cf. răcodelie, rucaviță.

Enciclopedice

RÂNCA, stațiune climaterică și de odihnă, situată în m-ții Parâng (jud. Gorj), la 1.600 m alt., la 63 km NE de Târgu Jiu, pe drumul național alpin Novaci-Oașa-Sebeș. Pârtie de schi. Climat tonic, cu veri răcoroase (in iul. temp. medie este de 14°C) și ierni friguroase (în ian. media termică sub -4°C), cu zăpadă abundentă. Aerul curat, lipsit de praf și alergeni, liniștea deplină ș.a. sunt factorii de cură indicați pentru tratarea nevrozelor, a stărilor de debilitate, de surmenaj fizic și intelectual.

Sinonime

RÂNCĂ s. v. biciușcă, cravașă.

RÂNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gânj, postoroancă. (~ la car.)

RÎNCĂ s. (TEHN.) (reg.) gînj, postoroancă. (~ la car.)

rîncă s. v. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ.

Intrare: râncă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râncă
  • rânca
plural
  • rânci
  • râncile
genitiv-dativ singular
  • rânci
  • râncii
plural
  • rânci
  • râncilor
vocativ singular
plural
rung
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râncă, râncisubstantiv feminin

popular
  • 1. Vână de bou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl bătu cu o rîncă atît de tare, încît și astăzi vînătăile stau neșterse de pe corpul bătrînului. La TDRG. DLRLC
  • 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gânj
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.