pălit¹, ~ă a [At: ECONOMIA, 32/8 / Pl: ~iți, ~e / E: păli¹] 1 (Reg; d. oameni) Bronzat. 2 (D. plante) Veștejit de arșiță, vânt, brumă etc. Si: ofilit (1), (reg) pâhăvit. 3 (Fig; d. oameni) Necăjit. 4 (Trs; d. plante) Atins de rugină sau de tăciune. 5 (Ban; Trs; d. holde) Crescut prea repede și fără rod Si: (reg) hulpit. 6 (Reg; d. semănături) Insuficient dezvoltat. 7 (Reg; d. semințe) Copt înainte de a fi ajuns la maturitate Si: chircit, sec, zbârcit. 8 (Fig; reg; d. oameni) Slab. 9 Lovit. 10 (Fig; nob) Pornit. 11 Doborât la pământ. 12 (Fig; d. oameni) Nebun.

pălit², ~ă a [At: ALEXANDRESCU, O. I, 90 / Pl: ~iți, ~e / E: păli²] 1 (D. oameni) Palid (1). 2 (D. surse de lumină) Lipsit de intensitate Si: estompat.

PĂLIT¹, -Ă, păliți, -te, adj. I. 1. (Despre plante) îngălbenit, ofilit, veștejit (de arșiță, de vînt etc.). Sălcii cu frunzele pălite atirnau nemișcate deasupra ciuruirilor de unde. SADOVEANU, O. VI 9. Ieri a suflat întîiul vînt de toamnă Ș-a doborit pălitele foi. MACEDONSKI, O. I 12. Copacii arămii și-ntindeau crengile țepene, cu frunza rară și pălită, în aerul pîclos și greu al toamnei. VLAHUȚĂ, O. A. 128. 2. (Despre țesături) Decolorat de soare, spălăcit. Lumina se cufunda și se pierdea fără urmă în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, N. 34. Își amintea ca într-un vis... de scoarțele lui cu flori pălite de soare. ANGHEL, PR. 63. ♦ îngălbenit. De fum pălite-atîrnă afișele din cuie, De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. 3. (Despre obraji) Pîrlit de soare, bronzat. Flăcăi cu cămeși albe și briie late; fete rumene și pălite de soare cu altițe și fote colorate înfățoșau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. II. Care a suferit o lovitură, lovit, împins la o parte. (Fig.) Era o persoană voinică, îndrăzneață și cu nasul pălit în sus. SADOVEANU, A. L. 158.

pălit a. uscat de arșiță sau de brumă: grâne, poame pălite.

pălit a. lovit: pălit la cap.

pălít, -ă adj. (d. pălesc). Ars de soare. Izbit, lovit. Fig. Iron. Pălit cu leŭca, țicnit, cam nebun. V. uluit.

PĂLIT adj. v. ofilit.

PĂLIT adj. v. galben, îngălbenit, pal, palid, slab, spălăcit, stins.

PĂLIT adj. galben, îngălbenit, ofilit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)

pălit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PAL. PALID. SLAB. SPĂLĂCIT. STINS.

pălit, pălită, adj. (pop.) 1. (despre față) pârlit, bronzat. 2. (despre plante) veștejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit. 3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede și fără rod; hulpit. 5. (reg.; despre semințe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit. 6. (reg. și fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. îndreptat, pornit (într-o direcție). 9. culcat, doborât la pământ. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, țicnit.