7 definiții pentru păgubire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂGUBIRE, păgubiri, s. f. Faptul de a păgubi. – V. păgubi.
PĂGUBIRE, păgubiri, s. f. Faptul de a păgubi. – V. păgubi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păgubire sf [At: NECULCE, L. 177 / Pl: ~ri / E: păgubi] 1-2 Lipsire a cuiva sau a ceva (de un câștig sau) de un bun material. 3 Pricinuire a unei pagube Si: nevoire. 4 Pierdere a unui bun material. 5 (Rar) Distrugere a unui bun material Si: stricare. 6 (Ccr) Pagubă. 7 (Ccr) Pierdere. 8 Prejudiciere morală. 9 Devalorizare. 10 (Ccr) Prejudiciu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂGUBIRE s. f. Acțiunea de a păgubi și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păgubire s. f., g.-d. art. păgubirii; pl. păgubiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păgubire s. f., g.-d. art. păgubirii; pl. păgubiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păgubire s. f., g.-d. art. păgubirii; pl. păgubiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Păgubire ≠ despăgubire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
păgubire, păgubirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a păgubi. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: despăgubire
etimologie:
- păgubi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.