păcuină sf [At: CIHAC, I, 200 / V: pec~ / A: (și) păcu~ / Pl: ~ni, ~ne / E: ml pecuina] 1 (Reg; mpl) Vite mici. 2-3 (Spc; csc) Oi (cu lapte) Vz mânzare. 4 (Trs; lpl) Orătănii. 5 (Trs) Fermă.

PĂCUINĂ, păcuini, s. f. (Regional) Oaie. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rîu, cînd păcuini Înfricate de vrun tropot Fac să sune glas de clopot. COȘBUC, P. II 167.

păcuínă f., pl. e și ĭ (lat. pecuina, d. pecuinus, de vită). Nord. Oaĭe, maĭ ales care dă lapte. (Sin. cu mînzare).

pecuină sn vz păcuină

păcuină (reg.) s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

păcuină (reg.) s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

păcuina s. f., g.-d. art. păcuinii; pl. păcuini

PĂCUINĂ s. v. oaie, strămior.

păcuină s. v. OAIE. STRĂMIOR.

păcuină (păcuini), s. f. – Oaie cu lapte. Lat. pecuῑna (Candrea), sau, după Pușcariu 1236; Candrea-Dens., 1301 și REW 6327, din lat. *pecorina. În Banat, Trans. și Maram.

păcuină, păcuini, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii. 3. fermă.

păcuină, s.f. – v. pecuină („oaie cu lapte”).

pecuină, pecuine, (păcuină), s.f. – Oaie cu lapte; mulgări, mândzări: „Stâna numără până la 500-600 de oi cu lapte, numite pecuine…” (Bârlea, 1924). – Lat. pecuina „de animal” (MDA).

pecuină, -e, s.f. – Oaie cu lapte; mulgări, mândzări: „Stâna numără până la 500-600 de oi cu lapte, numite pecuine…” (Bârlea 1924). – Lat. pecuina.