PÂNZET, (2) pânzeturi, s. n. 1. Pânză (I 1). 2. Obiect confecționat din pânză; pânzărie, albitură, rufărie. – Pânză + suf. -et.

pânzet sn [At: GOLESCU, Î. 114 / Pl: ~uri / E: pânză + -et] (Mpl) 1 Sortiment de pânză (1) Si: (îrg) pânzături (3). 2 Obiect din pânză (1). 3 Cantitate mare de pânză (1) Si: (rar) pânzărie (4).

PÂNZET, pânzeturi, s. n. (Mai ales la pl.) Pânză (I 1) sau obiect confecționat din pânză; pânzărie, albituri, rufărie. – Pânză + suf. -et.

PÂNZET ~uri n. mai ales la pl. 1) Varietăți de pânză. 2) Obiecte confecționate din pânză. /pânză + suf. ~et

PÎNZETURI s. n. pl. 1. Diferite feluri de pînză. Vinerea era tîrg și moții veniți în căruțe, cu oale și pînzeturi și linguri de lemn, ascultau uimiți cuvintele mormăite de Lupul sau de Pantelemon. DUMITRIU, N. 188. Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. În fabrici se țes... pînzeturi mult mai ușor și în timp mult mai scurt. CREANGĂ, O. A. 299. 2. Obiecte confecționate din pînză; albituri, rufărie. Ieși în vîrful picioarelor și se întoarse imediat c-un pachet de pînzeturi. BART, E. 382. [Copilașii] albi ca și pînzeturile în care erau învăliți. La TDRG.

pânzeturi n. pl. 1. soiuri de pânză; 2. rufe de pânză.

pînzét n., pl. urĭ (d. pînză). Mare cantitate de pînză. Pînzeturĭ, felurĭ de pînză. Rufe, haĭne, de pînză. – În est și nord pînzătură (din pînzéturĭ, accentuat greșit -úrĭ, din care apoĭ s’a scos un sing. pînzătúră), bucată de pînză, față de masă, năframă, broboadă. V. mîneștergură.

pânzet s. n., pl. (sorturi) pânzeturi

pânzeturi (sorturi) s. n. pl.

pânzeturi (sorturi) s. n. pl.

PÂNZET s. (TEXT.) (rar) pânzărie, (înv. și reg.) pânzătură. (~ de bună calitate.)

PÎNZET s. (TEXT.) (rar) pÎnzărie, (înv. și reg.) pînzătură. (~ de bună calitate.)