puton sn [At: ECONOMIA, 157/5 / V: (reg) ~oană / Pl: ~oane, ~uri / E: mg putton] 1 (Trs) Vas din doage de lemn, asemănător cu putina (1), care se poartă adesea în spate și care are diverse utilizări. 2 (Reg) Bidon pentru untură.

putoană sf vz puton

puton, putoane și putonuri, s.n. (reg.) 1. vas din doage, purtat uneori în spate. 2. bidon pentru untură.

puton, putoane, s.n. – (reg.) Coșuri din scândură de brad, de formă ovoidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se descarcă în căruțe prevăzute cu coșuri din nuiele (Șainelic, 1986: 36). Putoanele se foloseau și pentru transportul rocilor din mine. – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.

puton, -oane, s.n. – Coșuri din scândură de brad, de formă ovaidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se descarcă în căruțe prevăzute cu coșuri din nuiele (Șainelic 1986: 36). Putoanele se foloseau și pentru transportul rocilor din mine. – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.