puton sn [At: ECONOMIA, 157/5 / V: (reg) ~oană / Pl: ~oane, ~uri / E: mg putton] 1 (Trs) Vas din doage de lemn, asemănător cu putina (1), care se poartă adesea în spate și care are diverse utilizări. 2 (Reg) Bidon pentru untură.

putoană sf vz puton

puton, putoane și putonuri, s.n. (reg.) 1. vas din doage, purtat uneori în spate. 2. bidon pentru untură.

putón, putoane, s.n. (reg.) Coșuri din scândură de brad, de formă ovoidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate. ■ Erau utilizate la culesul strugurilor și pentru transportul rocilor din mine (în zona Chioar). – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.

puton, putoane, s.n. – (reg.) Coșuri din scândură de brad, de formă ovoidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se descarcă în căruțe prevăzute cu coșuri din nuiele (Șainelic, 1986: 36). Putoanele se foloseau și pentru transportul rocilor din mine. – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.

puton, -oane, s.n. – Coșuri din scândură de brad, de formă ovaidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se descarcă în căruțe prevăzute cu coșuri din nuiele (Șainelic 1986: 36). Putoanele se foloseau și pentru transportul rocilor din mine. – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.