puton, putoane, s.n. – (reg.) Coșuri din scândură de brad, de formă ovoidală, de 10-20 kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se descarcă în căruțe prevăzute cu coșuri din nuiele (Șainelic, 1986: 36). Putoanele se foloseau și pentru transportul rocilor din mine. – Din magh. putton (MDA); cf. germ. dial. Pudny.