puritan, ~ă [At: FILIMON, O. II, 100 / Pl: ~i, ~e / E: fr puritain] 1-2 smf, a (Adept) al puritanismului (1). 3-4 (Pex) smf, a (Persoană) care practică, afișează sau pretinde o morală foarte severă sau care manifestă o rigoare excesivă în respectarea principiilor religioase și morale. 5 a Privitor la puritanism (1). 6 a Specific puritanismului (1).

PURITAN, -Ă, puritani, -e, adj. Care se referă la puritanism, al puritanismului; p. ext. care profesează sau afișează o moralitate excesivă. ♦ (Substantivat) Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate excesivă.

PURITAN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain].

PURITAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al puritanismului; (p.ext.) (om) de o moralitate rigidă. (< fr. puritain)

PURITAN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de puritanism; propriu puritanismului. /<fr. puritain

*puritán, -ă s. (engl. puritan, d. lat. puritas, puritate). Membru al uneĭ secte de prezbiterienĭ scoțienĭ foarte austerĭ care pretind să readucă creștinizmu la puritatea primitivă ținîndu-se riguros de litera Scripturiĭ. (Stuarțiĭ ĭ-aŭ persecutat, și de aceĭa mulțĭ aŭ emigrat în America). Fig. Om de o moralitate excesivă. Adj. Principiĭ puritane.

puritan adj. m., s. m., pl. puritani; adj. f., s. f. puritană, pl. puritane

puritan adj. m., s. m., pl. puritani; adj. f., s. f. puritană, pl. puritane

puritan s. m., adj. m., pl. puritani; f. sg. puritană, g.-d. art. puritanei, pl. puritane