11 definiții pentru puritan (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.

PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.

puritan, ~ă [At: FILIMON, O. II, 100 / Pl: ~i, ~e / E: fr puritain] 1-2 smf, a (Adept) al puritanismului (1). 3-4 (Pex) smf, a (Persoană) care practică, afișează sau pretinde o morală foarte severă sau care manifestă o rigoare excesivă în respectarea principiilor religioase și morale. 5 a Privitor la puritanism (1). 6 a Specific puritanismului (1).

PURITÁN, -Ă, puritani, -e, adj. Care se referă la puritanism, al puritanismului; p. ext. care profesează sau afișează o moralitate excesivă. ♦ (Substantivat) Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate excesivă.

PURITÁN, -Ă adj. Referitor la puritanism; (p. ext.) care practică sau afișează o morală excesivă. // s.m. și f. Adept al puritanismului; (p. ext.) om de o moralitate excesivă. [< engl. puritan, cf. fr. puritain].

PURITÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al puritanismului; (p.ext.) (om) de o moralitate rigidă. (< fr. puritain)

PURITÁN1 (~i, ~e) Care ține de puritanism; propriu puritanismului. /<fr. puritain

PURITÁN2 (~i, ~e) m. și f. 1) Adept al puritanismului. 2) Persoană care vădește sau afișează o moralitate scrupuloasă. /<fr. puritain

puritan m. 1. nume dat presbiterienilor rigizi ai Angliei, cari pretindeau că urmează după religiunea cea mai pură; 2. fig. cel ce afectează principii severe.

*puritán, -ă s. (engl. puritan, d. lat. puritas, puritate). Membru al uneĭ secte de prezbiterienĭ scoțienĭ foarte austerĭ care pretind să readucă creștinizmu la puritatea primitivă ținîndu-se riguros de litera Scripturiĭ. (Stuarțiĭ ĭ-aŭ persecutat, și de aceĭa mulțĭ aŭ emigrat în America). Fig. Om de o moralitate excesivă. Adj. Principiĭ puritane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puritán adj. m., s. m., pl. puritáni; adj. f., s. f. puritánă, pl. puritáne

puritán s. m., adj. m., pl. puritáni; f. sg. puritánă, g.-d. art. puritánei, pl. puritáne

Intrare: puritan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puritan
  • puritanul
  • puritanu‑
plural
  • puritani
  • puritanii
genitiv-dativ singular
  • puritan
  • puritanului
plural
  • puritani
  • puritanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)