opțiuni
  • info

12 definiții pentru purist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURIST, -Ă, puriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al purismului. 2. Adj. Care aparține purismului, privitor la purism; care practică purismul. – Din fr. puriste.

PURIST, -Ă, puriști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al purismului. 2. Adj. Care aparține purismului, privitor la purism; care practică purismul. – Din fr. puriste.

purist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr puriste] 1-4 smf, a (Adept) al purismului. 5-6 a Care practică purismul (1-2). 7-8 a Privitor la purism (1-2).

PURIST, puriști, s. m. Adept al purismului. Pentru anume puriști care luptă de cîtva timp în gazetele noastre în contra neologismelor, problema se complică. SADOVEANU, E. 34. Banul Brîncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid. GHICA, S. 49. Nici un purist... nu poate întuneca adevărul istoric. RUSSO, O. 80.

PURIST, -Ă adj. Referitor la purism. // s.m. și f. Adept al purismului. [< fr. puriste, cf. germ. Purist].

PURIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al purismului. (< fr. puriste)

PURIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al purismului. /<fr. puriste

purist m. cel ce urmărește cu exagerațiune puritatea limbei sau a stilului.

*puríst, -ă s. (d. pur; fr. puriste). Gram. Acela care, vorbind orĭ scriind, întrebuințează o limbă foarte curată (fără barbarizme) și une-orĭ chear se ferește de cuvinte care nu maĭ pot fi considerate ca străine, și nicĭ n’are cuvinte naționale p. a le înlocui, căzînd așa în exces.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purist adj. m., s. m., pl. puriști; adj. f., s. f. puristă, pl. puriste

purist adj. m., s. m., pl. puriști; adj. f., s. f. puristă, pl. puriste

purist s. m., adj. m., pl. puriști; f. sg. puristă, pl. puriste

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PURIST s. m. (< fr. puriste, germ. Purist): adept al purismului (v.).

Intrare: purist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purist
  • puristul
  • puristu‑
plural
  • puriști
  • puriștii
genitiv-dativ singular
  • purist
  • puristului
plural
  • puriști
  • puriștilor
vocativ singular
  • puristule
  • puriste
plural
  • puriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purist, puriștisubstantiv masculin
puristă, puristesubstantiv feminin

  • 1. Adept al purismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru anume puriști care luptă de cîtva timp în gazetele noastre în contra neologismelor, problema se complică. SADOVEANU, E. 34. DLRLC
    • format_quote Banul Brîncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid. GHICA, S. 49. DLRLC
    • format_quote Nici un purist... nu poate întuneca adevărul istoric. RUSSO, O. 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.