PUPEZOI, pupezoi, s. m. Bărbătușul pupezei. – Pupăză + suf. -oi.

pupezoi smi [At: MARIAN, O. II, 157 / V: (reg) pepigioi, pepingioi, pipigioi, pipijoi, pupăzoi, pupăzui, ~egioi, ~ejoi, pupuzoi / E: pupăză + -oi] 1 (Orn) Bărbătuș al pupezei (1). 2 (Mun; fig) Tânăr ușuratic. 3-4 (Bot; reg) Orăstică (Orobus vernus sau Lathyrus vernus). 5-6 (Bot; reg; îf pupegioi) Orăstică (Orobus niger sau Lathyrus niger). 7 (Bot; reg; îf pupegioi) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 8 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 9 (Bot; reg; lpl; îf pipigioi) Brebenei (Corydalis marschalliana).

pepigioi sm vz pupezoi

pepingioi sm vz pupezoi

pipigioi sm vz pupezoi

pipijoi sm vz pupezoi

pupăzoi sm vz pupezoi

pupăzui sm vz pupezoi

pupegioi sm vz pupezoi

pupejoi sm vz pupezoi

pupuzoi sm vz pupezoi

PUPĂZOI, pupăzoi, s. m. Bărbătușul pupezei. – Pupăză + suf. -oi.

PUPĂZOI, pupăzoi, s. m. Bărbătușul pupezei.

PUPĂZOI ~ m. Bărbătușul pupezei. /pupăză + suf. ~oi

púpăză f., pl. eze (alb. pupă, dim. pupăză, d. lat upupa, vgr. épops; sîrb. pupavac, fr. huppe. Mrom. pupăză, „fofează”). O pasăre mare cît merla, cu cĭocu lung, cu penele pestrițe și cu un mare moț de pene în cap. Colivă (Cod. M. N. 1, 162). Fig. Colac peste pupăză, o bucurie saŭ (maĭ des) o întristare peste alta. Cozonăcel saŭ pînișoară p. copiĭ. Pîne împodobită cu poame care se oferă fetelor care vin în vizită la mireasă (Cod, M. N. 1, 84 și 88). Un fel de cĭocan de sfărămat peatra și de făcut găurĭ în lemn (Ban.). Un fel de orăstică (V. orăstică) numită și pipigĭoĭ (Trans.), care face niște florĭ purpuriĭ, apoĭ albastre, apoĭ verzuĭ și rar albe și care crește pin pădurile umbroase, maĭ ales la munte (órobus vernus).

pupezoi (rar) s. m., pl. pupezoi, art. pupezoii

!pupezoi (rar) s. m., pl. pupezoi, art. pupezoii

pupăzoi s. m., pl. pupăzoi, art. pupăzoii

PUPEZOI s. v. orăstică, pupăză.

pupezoi s. v. ORĂSTICĂ. PUPĂZĂ.