3 definiții pentru puncționat
Explicative DEX
PUNCȚIONA, puncționez, vb. I. Tranz. A face o puncție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct).
PUNCȚIONA vb. I. tr. A face puncții. [Pron. -ți-o-. / < fr. ponctionner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
puncționa vb., ind. prez. 1 sg. puncționez, 3 sg. și pl. puncționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: puncționat
puncționat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
puncționa, puncționezverb
- 1. A face o puncție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- ponctionner (după punct). DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.