5 definiții pentru punctar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNCTAR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.
PUNCTAR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
punctar sn [At: IOANOVICI, TEHN. 224 / Pl: ~e / E: puncta + -ar] (Teh; rar) Punctator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
punctar s. n., pl. punctare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUNCTAR s. v. chernăr, punctator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
punctar s. v. CHERNĂR. PUNCTATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: punctar
punctar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
punctar, punctaresubstantiv neutru
etimologie:
- Puncta + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.