8 definiții pentru punci (lovitură)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.
PUNCI2, punciuri, s. n. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive; lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. – Din engl., fr. punch.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
punci2 sn [At: M. D. ENC. / S și: punch / Pl: ~uri / E: eg, fr punch] 1 Calitate a unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive. 2 Lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. 3 (Jazz) Acompaniament instrumental plin de vigoare, cu nuanțe dinamice remarcabile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCI2 s.n. 1. Lovitură de pumn puternică la box. 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nuanțe dinamice remarcabile. [Pl. -uri, scris și punch. / < engl. punch].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCI2 s. n. 1. (box) lovitură de pumn puternică. 2. (jaz) acompaniament instrumental plin de vigoare și cu nuanțe dinamice remarcabile. (< engl., fr. punch)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PUNCH s.n. v. punci2.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
punci s. n., pl. punciuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
punci s. n., pl. punciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
punci (băutură, aptitudine, lovitură) s. n., (porții, lovituri) pl. punciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24--) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
punci, punciurisubstantiv neutru
- 1. Aptitudinea unui boxer de a executa lovituri puternice, decisive. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Lovitură puternică, decisivă aplicată adversarului de un boxer. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
-
- 2. (Jaz) Acompaniament instrumental plin de vigoare și nuanțe dinamice remarcabile. DN MDN '00
etimologie:
- punch DEX '09 DEX '98 DN MDN '00