3 definiții pentru pumnalare
Explicative DEX
PUMNALA vb. I. tr. (Rar) A înjunghia. [Cf. it. pugnalare].
PUMNALA vb. tr. 1. a lovi cu pumnalul, a înjunghia. 2. (fig.) a răni, a lovi în inimă. (după it. pugnalare, fr. poignarder)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
pumnala vb., ind. prez. 1 sg. pumnalez, 3 sg. și pl. pumnalează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: pumnalare
pumnalare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pumnalat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)