14 definiții pentru pulpos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PULPÓS, -OÁSĂ, pulpoși, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu pulpe (1) mari, groase. 2. Cu pulpă (3) bogată. – Pulpă + suf. -os.

pulpos, ~oa a [At: DRLU / Pl: ~oși, ~oase / E: pulpă + -os] 1 (D. oameni sau d. animale) Care are pulpe (1) mari și groase Si: (îvr) pulpat2, (reg) pulpeș. 2 (Prc; d. picioarele oamenilor sau ale animalelor) Musculos. 3 (Olt; Mun; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) Bine dezvoltat ca musculatură Si: robust, vânjos, zdravăn. 4 (Reg; d. mamifere, spc d. vaci) Cu uger mare. 5 (D. fructe) Cu pulpă (14) bogată.

PULPÓS, -OÁSĂ, pulpoși, -oase, adj. 1. Cu pulpe (1) mari, groase. 2. Cu pulpă (3) bogată. – Pulpă + suf. -os.

PULPÓS, -OÁSĂ adj. Format din pulpă (2) [în DN]; de natura pulpei. [< fr. pulpeux].

PULPÓS, -OÁSĂ adj. format din pulpă (3); de natura pulpei. (< fr. pulpeux)

PULPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are pulpe mari (și groase); cu pulpe mari (și groase). /pulpă + suf. ~os

pulpos a. 1. cu pulpe groase; 2. cu ugerul mare (de oi sau capre). [Lat. PULPOSUS].

pulpós, -oásă adj. (d. pultă; lat. pulposus). Cu pulpe groase: om pulpos. Bot. (Neol.). Care e ca pulpa: partea pulpoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pulpós (fam.) adj. m., pl. pulpóși; f. pulpoásă, pl. pulpoáse

pulpós adj. m., pl. pulpóși; f. sg. pulpoásă, pl. pulpoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PULPÓS adj. (prin vestul Munt.) pulpeș. (Om ~.)

PULPOS adj. (prin vestul Munt.) pulpeș. (Om ~.)

Intrare: pulpos
pulpos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pulpos
  • pulposul
  • pulposu‑
  • pulpoa
  • pulpoasa
plural
  • pulpoși
  • pulpoșii
  • pulpoase
  • pulpoasele
genitiv-dativ singular
  • pulpos
  • pulposului
  • pulpoase
  • pulpoasei
plural
  • pulpoși
  • pulpoșilor
  • pulpoase
  • pulpoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)