PUIȘOR², puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -ișor.

puișor, ~oară [At: MOXA, 386/36 / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pui¹ + -ișor] 1-22 sm (Șhp) Pui¹ (1,11,14, 20, 22, 29-30, 43,45, 53, 65) (mic) Si: (reg) puiluț (1-22), (pop) puiuleț (1-32), (Mar) puiț (1-22), (pop) puiuc (1-22), (reg) puiuluc (1-22), puiuluț (1-22), puiuț (1-22). 23 sm (Rar; îe) A fi ~ cu caș la gură A fi copil, încă nematurizat. 24 sm (Pex; îae) A fi lipsit total de experiență. 25 sm (Reg; șip; îcs) De-a ~ii, de-a ~u (De-a) puia-gaia cf pui¹ (8). 26 sm Veche monedă austriacă de argint care a circulat și în țările române. 27 sn Pernă mică, pusă direct sub cap, peste o pernă mare Si: perniță (1), pernuță (1). 28 sn (Mun) Doniță mică. 29 sm (Mol) Mușchi fraged de porc. 30 sm (Pgn) Carne fragedă. 31 smp (Reg) Bucăți de lemn, lungi de circa un metru, care se pun pe acoperișul caselor fără streașină, pentru a feri pereții de ploaie. 32 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii¹ (11), găinile și alte păsări de curte.

PUIȘOR², puișori, s. m. (Reg.) Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române; pui². [Pr.: pu-i-] – Pui² + suf. -ișor.

PUIȘOR, puișori, s. m., și (II, III) puișoare, s. n. I. Diminutiv al lui pui². 1. v. pui² Zece puișori de găină piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Puișor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-așa bine, Că, zău, capu mi l-o pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. 2. v. pui³ (2). (Afectiv) Ține icea, puișorul mamei, ața aceasta, ISPIRESCU, E. 54. lpate se și prinde în joc lîngă un puișor ele fată căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. II. (Munt.) Doniță mică. Puișoarele noi cu miros de brad... sînt rînduite cu îngrijire. DELAVRANCEA, S. 222. III. Pernă mică de așezat sub cap, peste o pernă mai mare. IV. (Mold.) Monedă veche, valorînd 15 parale. – Variantă: puiușor (ALECSANDRI, P. F. 331) s. m.

puișor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute pe cămășile țărănești: puișori aleși de diferite colori; 3. od. Mold. monedă de 15 parale.

puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule! O veche monetă care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).

puișor² (pui mic; monedă) (desp. pu-i-) s. m., pl. puișori

puișor¹ (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișori

puișor (pui mic, monedă) s. m., pl. puișori

PUIȘOR s. v. băncuță, firfiric.

puișor s. v. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC.

puișor (puișori), s. m. – Monedă austriacă de cupru. Din pui, cuvînt puțin folosit cu acest sens, și acesta din sb. pulja (Candrea); tc. < pul, cf. bg., rus. pul. Mai ales în Trans.