poia v vz pui²

pui² [At: ANON. CAR. / V: (reg; cscj) poia, puia / Pzi: 3 ~ește / E: pui¹] 1-2 vt(a) (Îvr; d. păsări) A face pui¹ (1, 11). 3 vrr (Reg; d. animale) A se împreuna. 4 vrr (Reg; pex) A se înmulți. 5 vt (Trs) A făta (1). 6-7 vri (Îrg; d. insecte) A depune ouă. 8-9 vri (Pex) A se răspândi în număr mare. 10 vr (Reg; d. albine; îf puia) A-și depune ouăle în vederea înmulțirii. 11 vr(a) (Reg; d. ouăle de albine; îf puia) A scoate larve de albină. 12 vi (Reg; d. plante, spc d. porumb) A înfrăți. 13 vi (Pex) A forma copileți (3). 14-15 vtr (C. i. plante) A (se) tăia lăstarii fără rod Si: (reg) a copili (2). 16 vi (Olt; Ban; pan; în descântece; d. bube; îf puia) A se întinde. 17-18 vir (Îrg; fig) A crește în intensitate. 19 vt (Reg; îe) A ~a capul (sau urechile) cuiva A nu lăsa în pace pe cineva, încercând insistent să-l determine să accepte o idee. corectat(ă)

puia v vz pui²

PUI³, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Regional) A face pui. V. făta.

A PUI pers. 3 puiește intranz. rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

puì v. în agricultură: a rupe puii de la rădăcină.

puĭésc (mă) v. refl. Est. Puĭez, fac puĭ, mă înmulțesc.

puĭéz v. intr. (d. puĭ 1). Vest. Fac puĭ mulțĭ, mă puĭesc, mă puĭezesc: puĭaseră’n cramă nește șocițĭ (NPl. Ceaur. 144).

pui⁴ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. puiește, imperf. 3 sg. puia; conj. prez. 3 să puiască

pui vb., ind. prez. 3 sg. puiește, imperf. 3 sg. puia; conj. prez. 3 sg. și pl. puiască

PUI vb. v. copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA. ÎNFRĂȚI. NAȘTE. PLIVI.