10 definiții pentru puiculiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUICULÍȚĂ, puiculițe, s. f. (Pop.) Puicuță. – Puică + suf. -uliță.

PUICULÍȚĂ, puiculițe, s. f. (Pop.) Puicuță. – Puică + suf. -uliță.

PUICULÍȚĂ, puiculițe, s. f. 1. Puicuță (1). 2. Puicuță (2). Ia poftim, puiculiță, de cinstește dumneata întăi! CREANGĂ, A. 97. Doină, doiniță! De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță, Cu flori roșii pe guriță! ALECSANDRI, P. A. 35. Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprîncene, Pare că nu-ți stă prea bine Cu doi drăguți lîngă tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. puiculíței; pl. puiculíțe

puiculíță s. f., g.-d. art. puiculíței; pl. puiculíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUICULÍȚĂ s. v. puicuță.

PUICULÍȚĂ s. v. floricele.

PUICULIȚĂ s. puicuță. (~ de găină.)

PUICULIȚA-PÓPII s. v. buburuză, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, vaca-domnului.

puiculița-popii s. v. BUBURUZĂ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. VACA-DOMNULUI.

Intrare: puiculiță
puiculiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiculiță
  • puiculița
plural
  • puiculițe
  • puiculițele
genitiv-dativ singular
  • puiculițe
  • puiculiței
plural
  • puiculițe
  • puiculițelor
vocativ singular
plural