9 definiții pentru puiandru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUIANDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.
PUIANDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA, S. 166 / P: pu-ian~ / Pl: ~ri, ~re, (pop) ~iendri, ~iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; șdp) Pui1 (1,11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14), puigan (1-14), puioc (1-14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUIANDRU, puiendri și puiandri, s. m. 1. Pui mai măricel de pasăre sau de animal. Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere. PAS, Z. I 130. 2. (Regional) Pom tînăr, copăcel abia răsărit din pămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
puĭándru, -dră s., pl. ĭendri, ĭendre, ca măcălendri. Puĭ maĭ mare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puiandru s. m., art. puiandrul; pl. puiendri, art. puiendrii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
puiandru s. m., art. puiandrul; pl. puiendri, art. puiendrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
puiandru s. m., art. puiandrul; pl. puiendri, art. puiendrii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUIANDRU s. v. copăcel, puiet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puiandru s. v. COPĂCEL. PUIET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pu-ian-dru
substantiv masculin (M65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
puiandru, puiendrisubstantiv masculin
-
- Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. DLRLC
- Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere. PAS, Z. I 130. DLRLC
- 1.1. Pom tânăr, copăcel abia răsărit din pământ. DLRLC
-
- comentariu Plural și: puiandri. DEX '09
etimologie:
- Pui + sufix -andru DEX '09 DEX '98