6 definiții pentru puișor (pl. -oare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

puișor, ~oa [At: MOXA, 386/36 / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pui1 + -ișor] 1-22 sm (Șhp) Pui1 (1,11,14, 20, 22, 29-30, 43,45, 53, 65) (mic) Si: (reg) puiluț (1-22), (pop) puiuleț (1-32), (Mar) puiț (1-22), (pop) puiuc (1-22), (reg) puiuluc (1-22), puiuluț (1-22), puiuț (1-22). 23 sm (Rar; îe) A fi ~ cu caș la gură A fi copil, încă nematurizat. 24 sm (Pex; îae) A fi lipsit total de experiență. 25 sm (Reg; șip; îcs) De-a ~ii, de-a ~u (De-a) puia-gaia cf pui1 (8). 26 sm Veche monedă austriacă de argint care a circulat și în țările române. 27 sn Pernă mică, pusă direct sub cap, peste o pernă mare Si: perniță (1), pernuță (1). 28 sn (Mun) Doniță mică. 29 sm (Mol) Mușchi fraged de porc. 30 sm (Pgn) Carne fragedă. 31 smp (Reg) Bucăți de lemn, lungi de circa un metru, care se pun pe acoperișul caselor fără streașină, pentru a feri pereții de ploaie. 32 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii1 (11), găinile și alte păsări de curte.

PUIȘÓR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puișór (pernă, doniță mică) s. n., pl. puișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUIȘÓR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.) 2. v. pernuță.

PUIȘOR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.). 2. perniță, pernuță, pui, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță. (Doarme pe un ~.)

puișor s. v. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC.

Intrare: puișor (pl. -oare)
puișor (pl. -oare) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puișor
  • puișorul
  • puișoru‑
plural
  • puișoare
  • puișoarele
genitiv-dativ singular
  • puișor
  • puișorului
plural
  • puișoare
  • puișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)